Perspectiva se schimbă însă atunci când privim întregul ciclu al unei resurse și costurile generate de utilizarea ineficientă a acesteia.

Un produs alimentar care se degradează înainte să fie vândut înseamnă marfă achiziționată, transportată, refrigerată și apoi eliminată fără să genereze venit. Un echipament care consumă mai multă energie decât ar trebui generează un cost repetat lună după lună. Materialele care ar putea fi reutilizate, dar sunt eliminate, trebuie înlocuite cu altele noi. Iar un proces care produce cantități mari de deșeuri presupune, de regulă, și costuri pentru gestionarea lor.

Din această perspectivă, sustenabilitatea începe să semene mult mai mult cu ceea ce este, de fapt: o discuție despre eficiența cu care folosim resursele.

Costul unui deșeu începe înainte să ajungă la gunoi

Deșeurile sunt probabil cel mai simplu exemplu.

Atunci când o companie aruncă un produs, costul real nu este reprezentat doar de colectarea și eliminarea lui. În acel produs au fost deja investite materii prime, energie, apă, transport, spațiu de depozitare și timp de lucru.

Același principiu este valabil și acasă. O pâine cumpărată și aruncată după câteva zile înseamnă bani pierduți pentru gospodărie, dar în spatele ei există și resursele folosite pentru producție, ambalare și transport.

Am analizat mai detaliat dimensiunea economică a acestei probleme în articolul despre risipa alimentară în Europa și România, inclusiv prin prisma costurilor asociate alimentelor care nu mai ajung să fie consumate.

Primul nivel al sustenabilității este prevenirea pierderii.

În retailul alimentar, de exemplu, păstrarea produselor în condiții care le prelungesc prospețimea poate însemna mai puțină marfă depreciată. În restaurante și cantine, planificarea mai atentă poate reduce surplusul. În gospodării, cumpărăturile făcute în funcție de consumul real reduc atât risipa, cât și cheltuielile.

Beneficiul pentru mediu și cel economic apar, în aceste situații, din aceeași intervenție.

Mai puțină energie consumată înseamnă și costuri mai mici

Relația devine și mai directă atunci când vorbim despre energie.

În industria alimentară, relația dintre eficiență, costuri și sustenabilitate este foarte vizibilă în sistemele frigorifice. Am explicat, de exemplu, cum optimizarea umidității poate crește profitabilitatea lanțurilor de retail alimentar.

Pentru un supermarket, o fabrică de procesare alimentară, un depozit frigorific sau un hotel, reducerea consumului energetic are un impact imediat asupra costurilor operaționale.

Aici sustenabilitatea nu trebuie privită ca un proiect separat de eficiența business-ului. Întreținerea corectă a echipamentelor, limitarea pierderilor, automatizarea unor operațiuni și tehnologiile care permit sistemelor să funcționeze mai eficient pot contribui simultan la reducerea consumului de resurse și a cheltuielilor.

Același lucru este valabil pentru apă, combustibil, materiale de ambalare sau consumabile.

Întrebarea utilă pentru un antreprenor devine, astfel: unde folosim astăzi mai multe resurse decât este necesar pentru rezultatul pe care îl obținem?

Răspunsul poate indica inclusiv unele dintre cele mai bune oportunități de investiție.

De la costul de achiziție la costul total

O altă schimbare importantă de perspectivă este modul în care evaluăm investițiile.

O soluție mai eficientă poate avea un preț inițial mai mare și totuși să fie opțiunea economică mai bună dacă folosește mai puțină energie, necesită mai puține intervenții, reduce pierderile sau are o durată de viață mai mare.

De aceea, comparația exclusivă a prețului de achiziție poate fi înșelătoare.

Pentru companii, o analiză relevantă ar trebui să includă costul total de operare pe durata de utilizare, economiile potențiale și costurile problemelor pe care investiția le previne.

Este aceeași logică prin care sustenabilitatea poate trece din coloana „cheltuieli” în cea a investițiilor care contribuie la reziliența și eficiența companiei.

Când ceea ce rămâne poate deveni din nou resursă

Economia circulară duce această logică un pas mai departe: după ce am redus cât putem consumul și pierderile, ce facem cu ceea ce rămâne?

În cazul resturilor alimentare inevitabile, compostarea este un exemplu foarte concret. Cojile de legume și fructe, zațul de cafea și alte resturi organice pot fi transformate într-o resursă utilă în loc să fie eliminate împreună cu gunoiul menajer.

Pentru organizațiile care generează cantități mai mari de resturi organice, am analizat separat cum poate compostarea la scară mare să schimbe managementul deșeurilor.

Pentru o gospodărie, compostul poate fi utilizat pentru plante sau grădină. Pentru un restaurant, hotel, cantină sau alt business care generează volume importante de resturi organice, gestionarea lor mai aproape de locul în care sunt produse poate reduce volumul deșeurilor care trebuie stocat, colectat și transportat.

Principiul poate fi aplicat mult dincolo de alimente: reparare în loc de înlocuire, reutilizarea materialelor, recuperarea ambalajelor sau identificarea unor utilizări noi pentru produse care și-au încheiat funcția inițială.

Sustenabilitatea se învață și ea

Există însă o investiție ale cărei rezultate sunt mai greu de măsurat imediat: educația.

Felul în care un adult cumpără, consumă, repară, reutilizează sau aruncă este rezultatul unor comportamente formate în timp. De aceea, educația pentru sustenabilitate poate începe mult înainte ca cineva să devină consumator independent sau să conducă o companie.

Iar aici acasă și școala pot funcționa în colaborare.

La școală, copiii pot înțelege de unde provin resursele, ce se întâmplă cu deșeurile după ce sunt aruncate, de ce este importantă colectarea separată sau cum se transformă materia organică în compost. O grădină școlară, colectarea separată în clasă sau observarea procesului de compostare transformă concepte abstracte în experiențe concrete.

Acasă, aceleași principii pot deveni obiceiuri: alegerea cantității de mâncare pe care o punem în farfurie, folosirea ingredientelor rămase, separarea biodeșeurilor, compostarea sau repararea unui obiect înainte de a cumpăra altul.

Cele două medii se pot consolida reciproc. Copilul înțelege la școală de ce un comportament contează și îl poate practica acasă; ceea ce vede și face în familie îi confirmă că sustenabilitatea nu este doar un subiect dintr-o lecție.

Astfel de experiențe pot începe chiar de la școală. Eutron a organizat deja activități prin care elevii au învățat practic despre compostare în cadrul „Săptămânii Altfel”, transformând discuția despre deșeuri și resurse într-o experiență pe care copiii o pot continua apoi și acasă.

Pentru școli, astfel de inițiative au și avantajul de a conecta discipline diferite – științe, economie, educație civică – cu probleme pe care elevii le întâlnesc zilnic.

Iar pentru societate, beneficiul este unul pe termen lung: adulți pentru care utilizarea responsabilă a resurselor este un comportament firesc, nu o obligație apărută odată cu o nouă reglementare.

Pentru un business, sustenabilitatea începe cu procesele reale

Există riscul ca discuția despre sustenabilitate să rămână la nivelul obiectivelor generale: mai puține emisii, mai puține deșeuri, mai multă circularitate.

Pentru un antreprenor, întrebările concrete sunt mult mai utile.

Unde pierdem produse? Unde consumăm inutil energie? Ce aruncăm și cât ne costă? Ce procese generează cele mai multe resurse irosite? Ce putem preveni, ce putem reutiliza și ce putem valorifica? Ce investiție ar reduce simultan impactul și costurile?

Uneori răspunsul va fi o schimbare simplă de proces. Alteori va fi nevoie de o tehnologie nouă. Iar în proiectele mai complexe, soluția poate presupune mai multe intervenții implementate progresiv și evaluate în funcție de rezultate.

Aici devine important și rolul unui partener care poate privi problema înaintea produsului. Eutron lucrează cu organizații din retail, HoReCa, logistică, industrie și educație pentru a identifica soluțiile tehnologice potrivite obiectivelor lor și pentru a le integra în procesele existente.

O investiție care trebuie să producă rezultate

O companie nu devine sustenabilă prin achiziționarea unui produs și nici printr-o singură inițiativă. Schimbarea apare atunci când eficiența resurselor devine unul dintre criteriile după care sunt luate deciziile.

Într-un context în care antreprenorii urmăresc atent costurile și prioritizează investițiile care pot demonstra rezultate, acesta poate fi chiar unul dintre cele mai pragmatice argumente pentru sustenabilitate.

Mai puțină energie consumată. Mai puține produse pierdute. Mai puține materiale irosite. Mai puține deșeuri de gestionat. Resurse păstrate mai mult timp în circuit.

Beneficiul de mediu rămâne esențial, iar în multe situații vine împreună cu unul economic.

Iar atunci când sustenabilitatea presupune și o investiție în tehnologie, ea trebuie evaluată după aceleași criterii ca orice alt proiect al companiei: problema rezolvată, impactul estimat și rezultatele obținute. Am detaliat această abordare în ghidul despre cum prioritizezi investițiile în tehnologie într-o perioadă de incertitudine.

Dacă vrei să identifici unde tehnologia poate contribui la utilizarea mai eficientă a resurselor în organizația ta, discută cu echipa Eutron. Putem analiza împreună procesele și obiectivele tale pentru a identifica soluțiile care merită implementate și rezultatele pe care ar trebui să le urmărești.