Risipa alimentară începe de acasă: costurile invizibile ale frigului „clasic”
Risipa alimentară nu mai este doar o problemă „etică”. Este o problemă economică, operațională și din ce în ce mai clar, una de conformitate legală. În fiecare zi, alimente ajung la gunoi dintr-un motiv simplu: cumpărăm în exces, iar alimentele se degradează mai repede decât ar trebui.
La nivel global, peste 1 miliard de mese sunt irosite zilnic. În UE, risipa alimentară generează între 8–10% din emisiile globale de gaze cu efect de seră. Pentru companii, asta se traduce în produse aruncate înainte de termen, consum energetic inutil, costuri operaționale crescute.
Frigiderele și congelatoarele sunt percepute ca soluția finală. În realitate, ele sunt și o parte a problemei. Umiditatea necontrolată din frigidere si congelatoare accelerează degradarea alimentelor. Etilena eliberată de fructe grăbește maturarea și alterarea acestora. Gheața acumulată în congelatoare și camere de răcire reduce drastic eficiența energetica a echipamentelor frigorifice.
Rezultatul? Mai mult consum de energie, mai multă mentenanță, mai multă risipă.
Presiunea legislativă
Din 2024, legislația UE impune colectarea și reciclarea separată a deșeurilor alimentare. Mai mult, Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 12.3 vizează reducerea risipei alimentare cu 50% până în 2030. Pentru companii, asta înseamnă că „a arunca mai puțin” nu mai e opțional.
În România, principiile de prevenire și diminuare a risipei alimentare sunt prevăzute în legea privind diminuarea risipei alimentare, un cadru normativ care a evoluat treptat pentru a răspunde atât angajamentelor europene, cât și realităților din lanțul agro-alimentar. De la producător până la consumatorul final, fiecare verigă a lanțului este invitată să acționeze responsabil pentru a reduce cantitatea de alimente care părăsește circuitul consumului uman și ajunge la gunoi. Scopul declarat al legislației românești este stabilirea măsurilor de prevenire și reducere a risipei alimentare și promovarea acțiunilor care cresc utilizarea și valorificarea alimentelor de-a lungul lanțului agro-alimentar.
Mai concret, în România operatorii economici din sectorul alimentar – fie că vorbim de procesatori, comercianți sau unități HoReCa – sunt în mod oficial încurajați să ia măsuri înainte ca alimentele să devină deșeuri. Legislația include obligații privind utilizarea produselor aproape de termen prin vânzarea la preț redus, transferarea lor gratuită către entități ce pot reutiliza acele produse (de exemplu pentru consum uman prin organizații sociale), sau transformarea lor în alte forme înainte de eliminare.
Un aspect relevant este că aceste prevederi nu sunt doar recomandări cosmetice: ele vizează conformitatea activității companiilor cu legislația în vigoare și cu principiile pe care România și le asumă la nivel european. De exemplu, noile reglementări introduse în 2024 impun ca magazinele, restaurantele, cantinele sau alte entități care gestionează alimente să aplice cel puțin două dintre măsurile prevăzute de lege înainte de a arunca produsele, cum ar fi reducerea prețurilor, donarea sau transformarea alimentelor pentru alte utilizări (compost, hrana animalelor etc.).
Mai mult decât atât, noile reglementări menționează și o inițiativă de creare a unei platforme naționale pentru raportarea datelor privind risipa alimentară, coordonată de autorități centrale, care își propune să ofere o imagine mai clară asupra fenomenului și progreselor în acest domeniu. Acest mecanism este gândit pentru a aduce mai multă transparență și pentru a facilita luarea deciziilor la nivel de politici publice și strategii de afaceri – inclusiv pentru sectorul privat, unde măsurarea rezultatelor devine un instrument de management.
Când legislația începe să se vadă în costurile operaționale
Pentru multe companii, legislația privind risipa alimentară este percepută inițial ca o obligație administrativă în plus. În realitate, impactul ei este mult mai concret și ajunge rapid în zona operațională: timp, bani și procese interne.
Aplicarea măsurilor cerute de lege (reducerea pierderilor, sortarea separată a deșeurilor alimentare, raportarea acestora, identificarea unor soluții de valorificare înainte de eliminare) presupune resurse. Fără o strategie de prevenție, aceste obligații se traduc în mai multă muncă pentru echipe, costuri logistice suplimentare și, uneori, investiții reactive făcute sub presiune, dar care nu aduc impact real, ci doar bifează o cerință.
În același timp, legislația scoate la lumină un adevăr incomod: o mare parte din risipa alimentară apare înainte ca alimentele să fie declarate oficial deșeuri. În depozite, în camere si vitrine frigorifice, în frigidere și congelatoare care funcționează corect din punct de vedere al temperaturii, dar nu controlează mediul în ansamblu.
Aici apare o schimbare de perspectivă importantă. În loc să tratăm risipa alimentară doar la finalul ciclului, când produsele sunt deja compromise, devine mult mai eficient să intervenim mai devreme, acolo unde degradarea începe, dar nu este încă vizibilă. Din acest punct de vedere, legislația devine un stimulent pentru optimizarea proceselor interne.
De la conformitate la prevenție: rolul soluțiilor inteligente de refrigerare si congelare
Prevenția risipei alimentare nu înseamnă neapărat schimbarea completă a infrastructurii existente. În multe cazuri, diferența este făcută de modul în care este controlat mediul din interiorul echipamentelor frigorifice: umiditatea, acumularea de gheață, gazele eliberate de alimente în timpul maturării.
În acest context, soluțiile care acționează direct asupra acestor factori devin relevante nu doar din perspectivă ecologică, ci și economică. Un exemplu este CoolSaver, o soluție bazată pe materiale naturale (zeoliți), concepută pentru a stabiliza mediul din frigidere și congelatoare fără consum suplimentar de energie și fără modificări majore ale echipamentelor existente.
Prin absorbția umidității și a gazelor precum etilena, CoolSaver contribuie la prelungirea duratei de viață a fructelor și legumelor și la reducerea formării gheții în congelatoare. Rezultatul este dublu: mai puține alimente compromise și o funcționare mai eficientă a echipamentelor, cu un consum energetic redus cu pana la 30% și mai puține intervenții de mentenanță.
Din perspectiva companiilor, astfel de soluții pot transforma obligațiile legislative într-un avantaj operațional. Reducerea volumului de alimente aruncate înseamnă nu doar conformitate cu legea, ci și costuri mai mici, procese mai simple și un control mai bun asupra resurselor. Iar consumatorii pot utiliza și ei varianta produsului pentru frigiderele casnice, reducând risipa și acasă.
Risipa alimentară nu este doar o problemă de responsabilitate socială sau de imagine. Este o problemă de sistem, iar legislația actuală din România și din Uniunea Europeană începe să trateze acest lucru ca atare. Pentru companii, adevărata provocare este găsirea unor soluții care merg dincolo de respectarea formală a regulilor și care acționează în mod real pentru prevenirea risipei înainte ca aceasta să devină inevitabilă.
Înțelegerea modului în care funcționează mediul din frigidere și congelatoare și adoptarea unor soluții inteligente, adaptate realității operaționale, pot face diferența dintre costuri suplimentare și eficiență pe termen lung. Iar în acest context, prevenția devine o decizie înțeleaptă de business, dincolo de o obligație legală.
